Barack Obama.html



Barack Obama
Portretul oficial
Senator junior de Illinois
Deţinător actual
Funcţie asumată  4 ianuarie 2005
Precedat de	Peter Fitzgerald
Succedat de	în funcţie
Născut(ă)	4 august 1961 Honolulu, Hawai, SUA
Partid politic	Partidul Democrat
Soţia	Michelle Obama
Alma mater	Columbia University, Harvard Law School
Naţionalitate	american
Confesiunea	creştin
Semnătura

Barack Hussein Obama, Jr. (pronunţie în limba engleză /bəˈɹɑːk huˈseɪn oʊˈbɑːmə/;^[1] n. 4 august 1961) este Preşedintele ales al Statelor Unite. Fiind câştigătorul alegelor prezidenţiale din 4 noiembrie 2008, el va fi învestit în funcţie ca al 44-lea Preşedinte al Statelor Unite pe 20 ianuarie 2009, (alături de Joe Biden ca vicepreşedinte).

Este primul afroamerican ales în această funcţie.

Fiul unui kenyan şi al unei americane, Stanley Ann Dunham, Obama a petrecut o mare parte a copilăriei în Honolulu, Hawaii. De la şase până la zece ani a trait în Jakarta, împreună cu mama lui şi cu tatăl vitreg, indonezian. Absolvent al Universităţii Columbia şi al Facultăţii de Drept de la Harvard, înainte de a candida pentru intrarea în administraţia publică şi de a deveni membru al Senatului statului Illinois între 1997 şi 2004, Obama a lucrat ca mobilizator comunitar, docent universitar şi ca avocat specializat în apărarea drepturilor civile. După o încercare nereuşită de a obţine un loc în Camera Reprezentanţilor a S.U.A. în anul 2000, în 2003 Obama şi-a anunţat participarea la campania electorală pentru Senatul S.U.A.. Un an mai târziu, când era încă membru al Senatului din Illinois, Obama a ţinut discursul principal la Convenţia Naţională Democrată din 2004.^[2] În noiembrie 2004 Obama a fost ales ca senator al Statelor Unite, cu o majoritate de 70% din voturi.^[3] În calitate de membru al opoziţiei democrate în al 109-lea Congres al Statelor Unite, Obama a susţinut o serie de legi bipartizane care urmăreau controlul armelor convenţionale şi creşterea responsabilizării administraţiei în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice. În aceeaşi perioadă a întreprins vizite oficiale în Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa. În Congresul actual, al 110-lea, a sprijinit legislaţia referitoare la lobbying şi frauda electorală, schimbarea climatică, terorismul nuclear şi la sprijinul care trebuie să fie acordat personalului militar întors acasă. Din februarie 2007, dată la care a anunţat începerea campaniei sale prezidenţiale, Obama include printre obiectivele sale prioritare terminarea războiului din Irak menţinând în acelaşi timp o politică de aparăre solidă, creşterea independenţei energetice şi asigurarea asistenţei medicale universale.^[4] Căsătorit din 1992, are două fiice. Este autorul a două cărţi de mare succes: Dreams from My Father, o carte de memorii, şi The Audacity of Hope, un comentariu personal asupra politicii Statelor Unite.^[5]

modifică Tinereţea şi primii ani ai carierei

Obama, născut pe 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii, este fiul lui Barack Hussein Obama, Sr. (născut în provincia kenyană Nyanza, de etnie luo) şi al lui Ann Dunham (născută în Wichita, Kansas).^[6] În copilărie, la şcoală şi acasă i se spunea "Barry".^[7] Părinţii, care se cunoscuseră la Universitatea Hawaii din Manoa, unde tatăl său era înscris ca student străin,^[8] s-au despărţit când Obama avea doi ani, divorţând ulterior. ^[9] După un doctorat obţinut la Harvard, Barack Obama senior s-a întors în Kenia, unde a murit în 1982, într-un accident de maşină.^[10] Ann Dunham s-a căsătorit cu un alt student străin, Lolo Soetoro, în 1967 familia mutându-se în Indonezia, ţara natală a lui Soetoro.^[11] De la şase până la zece ani Obama a frecventat o şcoală din Jakarta cu predare în limba indoneziană.^[12][13] Din clasa a cincea până în 1979 a locuit cu bunicii materni în Honolulu, unde a urmat cursurile şcolii private Punahou, descrisă în Dreams from My Father ca o „prestigioasă şcoală pregătitoare”. ^[14] Mai târziu va scrie despre anii petrecuţi în Hawaii: „Oportunitatea care mi-a fost oferită acolo – experienţa unei societăţi în care o multitudine de culturi convieţuiesc în respect reciproc – a devenit parte integrantă a concepţiei mele despre lume şi fundamentul sistemului meu de valori”.^[15] În 1995, mama sa a murit de cancer ovarian.^[16]

În Dreams from My Father, Obama descrie experienţele sale şi educaţia primită într-o familie aparţinând clasei mijlocii americane.Pe tatăl său, care a făcut o scurtă vizită în America în 1971, l-a cunoscut mai ales din povestirile familiei şi din fotografii.^[10] Referindu-se la primii ani ai copilăriei, scrie: „Eram doar vag conştient de faptul că tatăl meu era complet diferit de cei din jurul meu - că era negru ca smoala, în timp ce mama mea era albă ca laptele.” ^[17] Cartea descrie dificultatea tânărului Obama de a reconcilia percepţiile sociale în legătură cu moştenirea sa multirasială,^[18] şi faptul că în timpul adolescenţei a făcut uz de alcool, marijuana şi de cocaină, „pentru a evita să mă întreb cine eram”.^[19]

După absolvirea liceului a frecventat timp de doi ani Occidental College din Los Angeles,^[20] după care s-a mutat la New York, unde a studiat ştiinţe politice la Universitatea Columbia, specializându-se în relaţii internaţionale.^[21] Licenţiat în 1983, a lucrat la Business International Corporation şi la New York Public Interest Research Group, transferându-se apoi la Chicago pentru a se dedica activităţii de mobilizator comunitar.^[22] În calitate de director al proiectului Developing Communities, s-a ocupat de locuitorii cu venituri modeste dintr-o zonă a oraşului numită Roseland şi din complexul de locuinţe sociale Altgeld Gardens. ^[23] În 1988 a fost admis la Harvard Law School, şcoală de înalte studii în drept.^[24] În 1990, The New York Times semnala alegerea lui ca preşedinte al revistei Harvard Law Review, Obama fiind prima persoană de culoare care a ocupat această funcţie în cei 104 ani de existenţă a acesteia.^[25] În 1991 a obţinut titlul de Juris Doctor magna cum laudae.^[26] Întorcându-se la Chicago, a condus o mişcare ce avea scopul de a convinge cât mai multe persoane să se înregistreze pentru a vota (în engleză voter registration drive).^[26] Între 1993 şi 1996, ca avocat asociat al biroului Miner, Barnhill&Galland, s-a ocupat de cazuri de discriminare şi de încălcare a dreptului de vot precum şi de reprezentarea legală a mobilizatorilor comunitari.^[27] Din 1993 până în 2004, când a devenit senator al S.U.A., a predat drept constituţional la Facultatea de Drept din Chicago.^[28]

modifică Senator la nivel de stat, 1997–2004

Obama a fost ales ca membru al Senatului statului Illinois în 1996, succedându-i în funcţie lui Alice Palmer ca senator din partea colegiului 13 din Illinois, care la acea vreme era compus din cartierele de sud din Chicago de la Hyde Park-Kenwood înspre sud până la South Shore şi înspre vest până la Chicago Lawn.^[29] După ce a fost ales, Obama a obţinut suportul ambelor partide importante pentru legi care reformau codurile de etică şi legislaţia sistemului sanitar.^[30] A susţinut o lege care mărea deducerile pentru angajaţii cu salarii mici, a negociat reforma protecţiei sociale, şi a promovat creşterea subvenţiilor pentru creşterea copiilor.^[31] În 2001, din funcţia de copreşedinte al Joint Committee on Administrative Rules, Obama a susţinut propunerile guvernatorului republican Ryan pentru reglementarea plăţilor împrumuturilor cu scopul de a evita scoaterea la vânzare a proprietăţilor ipotecate.^[32]

Obama a fost reales în senatul statului Illinois în 1998 şi în 2002.^[33] În 2000, a pierdut alegerile primare din cadrul Partidului Democrat pentru Camera Reprezentanţilor în faţa lui Bobby Rush, care era atunci la al patrulea mandat.^[34][35]

În ianuarie 2003, Obama a devenit preşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Servicii Umane a Senatului statului Illinois, după ce democraţii au devenit majoritari pentru prima oară după 10 ani.^[36] A susţinut adoptarea în unanimitate a legilor de monitorizare a discriminărilor rasiale, cerând poliţiei să înregistreze rasa şoferilor pe care îi aresta, şi a legilor care au făcut din Illinois primul stat în care a devenit obligatorie înregistrarea video a interogatoriilor în cazurile de omucidere.^[31][37] În timpul campaniei pentru alegerile generale din 2004 pentru Senatul Statelor Unite, reprezentanţii poliţiei l-au lăudat pe Obama pentru implicarea activă în organizaţiile poliţiei prin reformele adoptate în domeniul aplicării pedepsei capitale.^[38] Obama a demisionat din Senatul Illinois în noiembrie 2004 în urma alegerii sale în Senatul Statelor Unite.^[39]

modifică Campania pentru Senat

La jumătatea lui 2002, Obama a început să se gândească la o candidatură pentru Senatul federal; şi-a asigurat sfatul consultantului politic David Axelrod în acea toamnă şi şi-a anunţat candidatura în ianuarie 2003.^[40] Deciziile senatorului republican Peter Fitzgerald şi ale predecesorului său democrat Carol Moseley Braun de a nu mai candida au deschis alegeri primare în cadrul celor două partide, la care au participat cincisprezece candidaţi.^[41] Candidatura lui Obama a fost susţinută de campania publicitară a lui Axelrod cu imagini ale răposatului primar al oraşului Chicago Harold Washington şi de susţinerea fiicei lui Paul Simon, fostul senator de Illinois.^[42] A primit peste 52% din voturi în alegerile primare din martie 2004, cu 29 de procente peste cel mai apropiat contracandidat democrat.^[43]

Adversarul aşteptat al lui Obama la alegerile generale, câştigătorul alegerilor primare din tabăra republicană, Jack Ryan, s-a retras din cursă în iunie 2004.^[44]

În iulie 2004, Obama a ţinut discursul principal la Convenţia Naţională Democrată din 2004 de la Boston, Massachusetts.^[45] După ce a descris experienţele bunicului său dinspre mamă din timpul celui de-al doilea război mondial şi a felului cum a profitat el de programele FHA şi G.I. Bill din cadrul politicii New Deal, Obama a vorbit despre schimbarea priorităţilor sociale şi economice ale guvernului federal. El a pus sub semnul întrebării gestiunea războiului din Irak de către administraţia Bush şi a accentuat obligaţiile statului american faţă de soldaţii săi. Bazându-se pe exemple din istoria SUA, el a criticat punctele de vedere partizane ale electoratului şi a cerut americanilor să găsească unitate în diversitate, spunând, „Nu există o Americă liberală şi una conservatoare; există doar Statele Unite ale Americii."^[46] Difuzarea discursului de către marile organizaţii media l-au lansat pe Obama ca figură politică de anvergură naţională şi i-au întărit poziţia în campania pentru Senatul SUA.^[47]

În august 2004, la două luni după retragerea lui Ryan şi la mai puţin de trei luni înainte de alegeri, Alan Keyes a acceptat nominalizarea Partidului Republican din statul Illinois la candidatură în locul lui Ryan.^[48] Rezident al statului Maryland, Keyes şi-a stabilit legal reşedinţa în Illinois odată cu nominalizarea.^[49] În alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a primit 70% din voturi, faţă de doar 27% obţinute de Keyes, obţinând astfel cea mai detaşată victorie în alegerile senatoriale din istoria statului Illinois.^[50]

modifică Mandatul de senator, din 2005

Obama a depus jurământul ca senator la 4 ianuarie 2005.^[51] Obama a fost al cincilea senator de origine afro-americană din istoria SUA, şi al treilea ales prin vot popular.^[52] Este singurul senator membru al organizaţiei Congressional Black Caucus.^[53] CQ Weekly, o publicaţie neutră, l-a caracterizat ca un „democrat loial” pe baza analizei voturilor din senat în perioada 2005–2007, iar National Journal l-a denumit „cel mai liberal” senator pe baza unei evaluări a voturilor selecţionate în timpul anului 2007. În 2005 a fost al şaisprezecelea în acest clasament, iar în 2006 a fost al zecelea.^[54][55] În 2008, în clasamentul Congress.org al celor mai puternici senatori, s-a clasat al unsprezecelea.^[56]

modifică Legi

Tom Coburn (senator republican de Oklahoma) şi Obama, iniţiatorii proiectului legislativ denumit Legea Transparenţei Coburn–Obama discutând proiectul.^[57]

Obama a votat pentru Legea Politicii Energetice din 2005 şi a fost coiniţiator al Legii pentru o Americă Sigură şi pentru Imigraţie Ordonată.^[58] În septembrie 2006, Obama a susţinut o lege pe acelaşi subiect, denumită „Legea Gardului de Siguranţă” (în engleză „The Secure Fence Act”).^[59] Obama a introdus două iniţiative legislative care au ajuns să-i poarte numele: Lugar–Obama, o extindere a conceptului „Reducerea Cooperativă a Pericolului Nunn–Lugar” în domeniul armamentului convenţional,^[60] şi Legea Transparenţei Contabile a Finanţelor Federale Coburn–Obama, care a autorizat înfiinţarea motorului de căutare USAspending.gov, pentru accesul uşor la informaţiile referitoare la modul cum sunt cheltuite fondurile federale.^[61] La 3 iunie 2008, senatorul Obama, împreună cu senatorii Thomas R. Carper, Tom Coburn, şi John McCain, a introdus un proiect de lege pentru completarea acesteia: Legea de Întărire a Transparenţei Contabile în Finanţele Federale din 2008.^[62]

Obama a iniţiat un proiect de lege care ar fi obligat proprietarii de centrale nucleare să anunţe autorităţile locale şi statale în caz de scurgeri radioactive, dar proiectul a fost respins în plenul Senatului după ce fusese anterior modificat mult în comisii.^[63] În decembrie 2006, preşedintele Bush a promulgat Legea pentru Promovarea Democraţiei, Securităţii şi Păcii în Republica Democrată Congo, prima lege federală iniţiată de Obama care a intrat în vigoare.^[64] În ianuarie 2007, Obama şi senatorul Feingold au introdus o completare a Legii pentru Conducerea Cinstită şi Guvernarea Deschisă, completare ce viza transportul cu avioanele corporaţiilor, completare promulgată în septembrie 2007.^[65] Obama a depus proiectele legislative ale Legii pentru Prevenirea Practicilor Confuziei şi Intimidării Alegătorilor (în engleză Deceptive Practices and Voter Intimidation Prevention Act), o propunere legislativă ce incrimina practicile de derutare a alegătorilor la alegerile federale^[66] şi a Legii pentru Dezescaladarea Războiului din Irak (în engleză Iraq War De-Escalation Act) din 2007,^[67], niciuna dintre cele două nefiind promulgată.

Obama şi Richard Lugar vizitând o fabrică mobilă rusească pentru dezamorsarea rachetelor nucleare.^[68]

În 2007, Obama a susţinut şi un amendament al Legii pentru Autorizarea Apărării prin care se adăugau mecanisme de siguranţă în cazul concedierilor personalului militar pe motiv de probleme de personalitate.^[69] Acest amendament a fost adoptat de plenul Senatului în primăvara lui 2008.^[70] A iniţiat proiectul Legii pentru Activarea Sancţiunilor împotriva Iranului, susţinând retragerea investiţiilor bazate pe fondurile de pensii de stat în industria iraniană de extracţie a petrolului şi gazelor, proiect care nu a trecut de comisii, şi a coiniţiat propuneri de reducere a riscurilor de terorism nuclear.^[71][72] Obama a iniţiat şi un amendament al Senatului la Programul de Stat pentru Asigurări de Sănătate pentru Copii, permiţând un an de protecţie a locului de muncă pentru membrii familiilor care îngrijesc soldaţi cu răni din război.^[73]

modifică Comisii

Obama a făcut parte din comisiile Senatoriale pentru politică externă, mediu şi lucrări publice, şi problemele veteranilor de război până în decembrie 2006.^[74] În ianuarie 2007, a ieşit din comisia pentru mediu şi lucrări publice, primind funcţii suplimentare în comisia pentru sănătate, educaţie, muncă şi pensii şi în comisia pentru securitatea statului şi afaceri guvernamentale.^[75] A devenit, de asemenea, preşedinte al subcomisiei senatoriale pentru afaceri europene.^[76] Ca membru al comisiei de politică externă, Obama a efectuat vizite oficiale în Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa. S-a întâlnit cu Mahmoud Abbas înainte ca acesta să devină preşedinte al Autorităţii Palestiniene, şi a ţinut un discurs la Universitatea din Nairobi în care a condamnat coprupţia din cadrul guvernului kenyan.^{[77][78][79][80]}

modifică Campania prezidenţială din 2008

La 10 februarie 2007, Obama şi-a anunţat candidatura la funcţia de Preşedinte al Statelor Unite în faţa clădirii capitoliului din Springfield, Illinois.^[81][82] Alegerea locului a fost simbolică, deoarece acolo şi-a ţinut Abraham Lincoln celebrul discurs „House Divided” în 1858.^[83] De-a lungul campaniei, Obama a pus accent pe problema războiului din Irak, pe creşterea independenţei energetice, şi pe furnizarea de servicii medicale pentru toţi, la un moment dat identificând acestea ca fiind principalele sale priorităţi.^[84]

Obama pe scenă împreună cu soţia şi cele două fiice ale sale chiar înainte de anunţarea candidaturii la preşedinţie în Springfield, Illinois.

Campania lui Obama a strâns 58 de milioane de dolari în prima jumătate a lui 2007, din care micile donaţii de mai puţin de 200 de dolari au reprezentat 16,4 milioane. Cu suma de 58 de milioane de dolari, a stabilit recordul de fonduri strânse pentru o campanie prezidenţială în primele şase luni ale anului calendaristic dinainte de alegeri.^[85] Volumul porţiunii provenite din mici donaţii a fost uriaşă atât în termeni relativi cât şi absoluţi.^[86] În ianuarie 2008, campania sa a stabilit un alt record de finanţare, cu 36,8 milioane de dolari, suma cea mai mare strânsă de un candidat la preşedinţie într-o singură lună în alegerile primare democrate.^[87]

Printre candidaţii aprobaţi de Convenţia Naţională Democrată din ianuarie 2008, Obama a fost la egalitate cu Hillary Clinton la alegerile primare din New Hampshire şi a câştigat mai mulţi delegaţi decât Clinton în Iowa, Nevada şi Carolina de Sud. În ziua denumită Super Tuesday, a câştigat cu 20 mai mulţi delegaţi decât Clinton.^[88] A depăşit din nou recordurile de fonduri pe primele două luni ale lui 2008, adunând peste 90 de milioane de dolari pentru alegerile primare, faţă de doar 45 de milioane cât a strâns Clinton.^[89] După Super Tuesday, Obama a câştigat restul de alegeri primare din februarie.^[90] Obama şi Clinton şi-au împărţit delegaţii şi statele aproximativ egal în alegerile din 4 martie din Vermont, Texas, Ohio, şi Rhode Island; Obama a încheiat luna câştigând în Wyoming şi Mississippi.^[91]

În martie 2008, a pornit o controversă legată de Jeremiah Wright, pastorul din ultimii 20 de ani al lui Obama,^[92] după ce ABC News a difuzat imagini de la predicile acestuia, cu o puternică încărcătură rasială şi politică.^[92][93] Iniţial, Obama a răspuns apărând rolul lui Wright în cadrul comunităţii afro-americane din Chicago,^[94] dar i-a condamnat remarcile şi a încheiat relaţiile cu Wright din cadrul campaniei.^[95] În timpul controverseo, Obama a ţinut un discurs intitulat „O uniune mai perfectă” (în engleză „A More Perfect Union”),^[96] în care a tratat probleme rasiale. Obama a părăsit ulterior Trinity United Church of Christ „pentru a evita impresia că susţine întreaga gamă de opinii exprimate în cadrul acelei biserici.”^[97][98][99]

Generalul David Petraeus într-un tur aerian al Bagdadului cu Barack Obama şi Chuck Hagel.

În aprilie, mai şi iunie, Obama a câştigat alegerile primare din Carolina de Nord, Oregon şi Montana şi a rămas în frunte la numărul de delegaţi, în timp ce Clinton a câştigat în Pennsylvania, Indiana, Virginia de Vest, Kentucky, Puerto Rico, şi Dakota de Sud. În această perioadă, Obama a primit suportul mai multor superdelegaţi decât Clinton.^[100] La 31 mai, Comisia Naţională Democrată a aprobat participarea tuturor delegaţilor din Michigan şi Florida la convenţia naţională, fiecare cu o jumătate de vot, reducându-i avansul lui Obama şi crescând numărul de delegaţi necesar pentru victorie.^[101] La 3 iunie, după numărarea tuturor statelor, Obama a trecut pragul necesar pentru a deveni candidat prezumtiv.^[102][103] În acea zi, a ţinut un discurs de victorie la St. Paul, Minnesota. Clinton şi-a suspendat campania şi i-a acordat susţinerea la 7 iunie.^[104] De atunci, Obama şi-a dus lupta electorală împotriva senatorului John McCain, candidatul republican.

La 19 iunie, Obama a devenit primul candidat la preşedinţie care a refuzat finanţarea publică în alegerile generale de la crearea sistemului în 1976, răzgândindu-se după ce iniţial ar fi vrut sa accepte.^[105]

La 23 august 2008, Obama l-a ales pe senatorul de Delaware Joe Biden drept candidat la funcţia de vicepreşedinte.^[106] La Convenţia Naţională Democrată din in Denver, Colorado, fosta rivală a lui Obama, Hillary Clinton, a ţinut un discurs prin care a susţinut candidatura lui Obama şi a cerut apoi nominalizarea lui Obama la candidatură prin aclamaţii.^[107][108] Apoi, la 28 august, Obama a ţinut un discurs în faţa a 84.000 de susţinători în Denver. În timpul discursului, vizionat de peste 38 de milioane de telespectatori din toată lumea, a acceptat nominalizarea partidului său şi şi-a prezentat programul politic.^[109][110]

La 2 noiembrie 2008, bunica lui Obama, Madelyn Dunham, a murit de cancer la vârsta de 86 de ani. Obama a aflat vestea la 3 noiembrie, cu o zi înainte de a fi ales în funcţia de Preşedinte al SUA.^[111]

În discursul de după anunţarea rezultatelor, discurs ţinut în faţa a sute de mii de susţinători adunaţi la Chicago, Obama a afirmat că „schimbarea a sosit în America”.^[112] Evocând discursul lui Martin Luther King „I've Been to the Mountaintop”, el a spus: „Drumul înainte va fi lung. Urcuşul va fi greu. S-ar putea să nu ajungem la capăt într-un an, nici măcar într-un singur mandat. Dar, America, niciodată nu am fost mai plin de speranţă că vom ajunge acolo.”^[113]

modifică Viziunea politică

Obama în campanie în Pennsylvania, în octombrie 2008.

Obama a fost de la început un adversar al politicilor administraţiei Bush în Irak.^[114] La 2 octombrie 2002, ziua în care preşedintele George W. Bush şi Congresul au căzut de acord asupra rezoluţiei comune care a autorizat invadarea Irakului,^[115] Obama s-a adresat primului mare miting anti-război din Chicago din Clădirea federală Kluczynski,^[116] luând poziţie împotriva războiului.^[117][118] La 16 martie 2003, ziua în care preşedintele Bush a dat ultimatumul de 48 de ore lui Saddam Hussein în care îi cerea să părăsească Irakul înainte de venirea trupelor americane,^[119] Obama a vorbit la cea mai mare adunare anti-război din Chicago în Centrul Richard J. Daley şi a spus mulţimii că „nu este prea târziu” pentru a opri războiul.^[120]

Obama a declarat că dacă va fi ales, va face reduceri bugetare de ordinul zecilor de miliarde de dolari, va înceta investiţiile în sisteme defensive antirachetă „netestate”, se va opune înarmării spaţiului cosmic, „va încetini dezvoltarea Future Combat Systems”, şi va încerca să elimine toate armele nucleare. Obama susţine încetarea dezvoltării de noi arme nucleare, reducând arsenalul nuclear american, încercând o interdicţie globală asupra producţiei de material fisionabil, şi încercând să negocieze cu Rusia pentru a reduce nivelul de alertă privind rachetele balistice intercontinentale.^[121]

În noiembrie 2006, Obama a cerut o retragere gradată a trupelor americane din Irak şi deschiderea dialogului diplomatic cu Siria şi Iran.^[122] Într-un discurs din martie 2007 în faţa AIPAC, un grup de lobby proisraelian, a spus că principalul mod de a preveni dezvoltarea armelor nucleare de către Iran îl conetituie discuţiile şi diplomaţia, neeliminând însă nici posibilitatea acţiunilor militare.^[123] Obama a indicat că nu s-ar angaja în diplomaţie prezidenţială directă cu Iranul fără precondiţii.^{[124][125][126]} Detaliindu-şi strategia de luptă împotriva terorismului global, în august 2007, Obama a spus că „a fost o mare greşeală lipsa de acţiune” împotriva unei întâlniri din 2005 a liderilor al-Qaeda care serviciile de informaţii ale SUA confirmaseră că va avea loc în Zonele Tribale Administrate Federal din Pakistan. El a spus că, în calitate de preşedinte, nu va pierde o ocazie similară, chiar şi fără suportul guvernului pakistanez.^[127]

Într-un editorial din decembrie 2005, publicat în Washington Post, şi la mitingul Salvaţi Darfurul din aprilie 2006, Obama a cerut acţiuni mai ferme pentru oprirea genocidului din regiunea Darfur din Sudan.^[128] El şi-a retras o investiţie de 180.000 în acţiuni ale companiilor legate de Sudan, şi a cerut retragerea investiţiilor din companiile care desfăşurau afaceri în Iran.^[129] În numărul din iulie-august 2007 al revistei Foreign Affairs, Obama a făcut apel pentru o politică externă mai deschisă după războiul din Irak şi pentru reînnoirea conducerii militare, diplomatice şi morale a lumii de către SUA. Spunând „nu putem nici să ne retragem din lume, nici să încercăm să o forţăm să ni se supună”, a cerut americanilor să „conducă lumea, prin fapte şi prin exemplu”.^[130]

În problemele economice, în aprilie 2005, a luat apărarea politicilor sociale New Deal ale lui Franklin D. Roosevelt şi s-a opus propunerilor republicane de înfiinţare de conturi private pentru protecţia socială.^[131] După Uraganul Katrina, Obama a luat poziţie împotriva indiferenţei guvernului în faţa creşterii diferenţelor economice între clasele sociale, cerând atât partidelor politice să acţioneze pentru restaurarea plasei de sigurnaţă socială pentru săraci.^[132] La scurt timp după ce şi-a anunţat candidatura la preşedinţie, Obama a spus că susţine asistenţa medicală universală în Statele Unite.^[133] Obama propune plata profesorilor prin sisteme tradiţionale ce se bazează pe evaluarea performanţelor, asigurând sindicatele că schimbările vor fi efectuate prin procedee de negocieri colective.^[134]

Obama vorbind la un miting din Conway, Carolina de Sud.^[135]

În septembrie 2007, a acuzat grupurile de interese pentru distorsionarea codului fiscal american.^[136] Planul său ar elimina taxele pentru pensionari cu venituri mai mici de 50.000 de dolari pe an, ar elimina reducerile de taxe pentru cei care câştigă peste 250.000 de dolari pe an, precum şi reducerile de taxe pe dividende şi pe profit,^[137] ar elimina portiţele de evitare a plăţii taxelor de către corporaţii, ar ridica pragul pentru impunerea taxelor de protecţie socială, ar restricţiona accesul la paradisurile fiscale de peste hotare, şi ar simplifica procedeele de cereri de returnări de taxe prin precompletarea informaţiilor salariale şi bancare deja colectate de către IRS.^[138] La anunţarea programului de guvernare în domeniul energetic, în octombrie 2007, Obama a propus un sistem de licitaţii pentru restricţionarea emisiilor de carbon şi un program de investiţii pe zece ani în noi surse de energie pentru reducerea dependenţei SUA de importurile de petrol.^[139] Obama a propus ca toate creditele de poluare să fie scoase la licitaţie, fără continuarea aplicării regulilor vechi pentru companiile de petrol şi gaze, iar ca venitul obţinut să fie cheltuit pe dezvoltarea energetică şi pe costurile tranziţiei economice.^[140]

Obama a încurajat democraţii să se apropie de evanghelici şi de alte grupuri religioase.^[141] În decembrie 2006, s-a alăturat senatorului Sam Brownback (republican, din Kansas) la Summitul Global pe tema SIDA şi Biserica organizat de liderii religioşi Kay şi Rick Warren.^[142] Împreună cu Warren şi Brownback, Obama şi-a făcut un test HIV, aşa cum a făcut şi în Kenya cu mai puţin de patru luni înainte.^[143] A încurajat pe „alte persoane publice să facă la fel” şi să nu le fie ruşine.^[144] Înaintea conferinţei, optsprezece grupuri antiavort au publicat o scrisoare deschisă în care au afirmat, cu referire la susţinerea de către Obama a avortului legal: „În cei mai puternici termeni cu putinţă, ne opunem deciziei lui Rick Warren' de a ignora atitudinea evidentă pro-moarte a senatorului Obama şi de a-l invita la Biserica din Saddleback”.^[145] Adresându-se a peste 8.000 de membrii ai Bisericii Unite a lui Hristos în iunie 2007, Obama a contestat „aşa-numiţii lideri ai dreptei creştine” pentru că sunt „mult prea dornici să exploateze ceea ce ne desparte”.^[146]

O metodă pe care o folosesc analiştii politici pentru a măsura ideologia politică este compararea ratingurilor anuale ale Americans for Democratic Action (ADA) cu cele ale American Conservative Union (ACU).^[147] Pe baza anilor în care a făcut parte din Congres, Obama are o medie de conservatoarism de 7.67% din partea ACU,^[148] şi una de liberalism de 90% din partea ADA.^[149]

modifică Familia şi viaţa personală

Barack Obama şi soţia sa, Michelle Obama.

Obama a cunoscut-o pe soţia sa, Michelle Robinson, în iunie 1989 când era angajat ca asociat temporar la firma de avocatură din Chicago Sidley Austin.^[150] Consilier al lui Obama timp de trei luni la acea firmă, Robinson i s-a alăturat la evenimente sociale de grup, dar i-a refuzat primele cereri de a se întâlni.^[151] A acceptat însă mai târziu în acea vară, s-au logodit în 1991, şi s-au căsătorit la 3 octombrie 1992.^[152] Prima fiică a celor doi, Malia Ann, s-a născut în 1998,^[153] iar a doua fiică, Natasha (Sasha), în 2001.^[154]

În urma câştigurilor realizate din publicarea de carte,^[155] în 2005, familia s-a mutat dintr-un apartament din Hyde Park, Chicago în casa lor de 1,6 milioane de dolari din Kenwood.^[156] Cumpărarea unui lot adiacent şi vânzarea unei părţi a acestuia către Obama de către soţia prietenului său Tony Rezko a atras atenţia media din cauza acuzării şi ulterior condamnării lui Rezko pentru corupţie, acuzaţii fără legătură cu Obama.^[157][158]

În decembrie 2007, revista Money a estimat averea familiei Obama la 1,3 milioane de dolari.^[159] Formularele fiscale din 2007 au arătat un venit la nivel de familie de 4,2 milioane de dolari—de la aproximativ 1 milion în 2006 şi 1,6 milioane în 2005—provenit mai ales din vânzările de cărţi.^[160]

Obama jucând baschet cu militarii americani din Djibouti în 2006.^[161]

Într-un interviu din 2006, Obama a evidenţiat diversitatea familiei sale. „Michelle vă va spune că atunci când ne întâlnim de Crăciun sau de Thanksgiving, e ca o reuniune a Naţiunilor Unite în miniatură”, a spus el. „Am rude care seamănă cu Bernie Mac, şi am rude care seamănă cu Margaret Thatcher.”^[162] Obama are şapte fraţi şi surori pe jumătate din familia tatălui sau kenyan, dintre care şase sunt în viaţă, şi o soră pe jumătate, Maya Soetoro-Ng, fiica mamei lui şi a celui de-al doilea soţ indonezian al acesteia.^[163] Mama lui Obama murit înaintea mamei ei, Madelyn Dunham, originară din Kansas,^[164] care a murit la 3 noiembrie 2008, cu două zile înaintea alegerilor prezidenţiale.^[165] În Dreams from My Father, Obama face legătură între istoria familiei sale şi posibili strămoşi americani băştinaşi şi rude îndepărtate ale lui Jefferson Davis, preşedintele Confederaţiei sudului în timpul războiului civil american.^[166]

Obama practică baschetul, un sport în ale cărui competiţii a participat în liceu.^[167] Înainte de a-şi anunţa candidatura la preşedinţie, a început un puternic mediatizat efort de a renunţa la fumat.^[168]

Obama este creştin, iar vederile sale religioase au evoluat la maturitate. În The Audacity of Hope, Obama scrie că el nu a fost „crescut într-o familie religioasă”. El o descrie pe mama lui, ai cărei părinţi nu erau religioşi (şi pe care Obama i-a descris ca „metodişti şi baptişti nepracticanţi”) ca fiind detaşată de religie, şi totuşi, „în multe feluri, persoana cea mai activă spiritual pe care am cunoscut-o vreodată”. Îşi descrie tatăl ca fiind „crescut ca musulman”, dar „ateu convins” la momentul când părinţii săi s-au cunoscut, iar tatăl său vitreg era „un om care vedea religia ca pe ceva ce nu era deosebit de util”. În carte, Obama explică cum, lucrând cu bisericile negrilor pentru organizarea comunităţilor când avea 20-30 de ani, a ajuns să înţeleagă „puterea tradiţiei religioase afro-americane de a declanşa schimbări sociale”.^[169][170] A fost botezat de către The Trinity United Church of Christ în 1988.^[171][172]

modifică Imaginea politică şi culturală

Cu tatăl kenyan şi mama americană albă, copilăria petrecută în Honolulu şi Jakarta, şi educaţia la şcoli din Ivy League, experienţele din copilărie şi tinereţe ale lui Obama diferă semnificativ de cele ale altor politicieni afro-americani care şi-au început carierele în anii 1960 prin participarea la mişcarea pentru drepturi civile.^[173] Exprimându-şi mirarea la întrebările dacă este „suficient de negru”, Obama a spus în august 2007, la o întâlnirea a Asociaţiei Naţionale a Jurnaliştilor Negri că discuţia nu este nici despre aspectul său fizic, nici despre opiniile exprimate în probleme de interes pentru alegătorii negri. Obama a spus că „suntem încă blocaţi în această idee că dacă ai un mesaj pentru albi, atunci trebuie că e ceva în neregulă”.^[174]

Evocând discursul inaugural al lui John F. Kennedy, Obama şi-a prezentat imaginea tinerească într-un discurs de campanie din octombrie 2007, afirmând că: „N-aş fi aici dacă, în mod repetat, ştafeta nu s-ar preda mai departe unei noi generaţii”.^[175]

Numeroşi comentatori au menţionat imaginea internaţională a lui Obama ca factor definitoriu al imaginii sale publice în ansamblu.^[176] Nu doar că mai multe sondaje au arătat un suport puternic pentru el în alte ţări,^[177] dar Obama a stabilit relaţii strânse cu importanţi oameni politici şi oficiali aleşi străini chiar dinaintea candidaturii sale la preşedinţie, mai ales cu, pe atunci primul ministru al Regatului Unit, Tony Blair, cu care s-a întâlnit la Londra în 2005,^[178] cu liderul Partidului Democrat din Italia, Walter Veltroni, care l-a vizitat pe Obama la biroul său senatorial în 2005,^[179] şi cu preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy, care l-a vizitat şi la Washington în 2006.^[180]

modifică Note