Meteorit.html



Meteoriţii sunt bucăţi de diverse dimensiuni de fier şi rocă rezultate în urma coliziunii dintre asteroizi. De asemenea, ei s-au putut forma şi în urma dezintegrării cometelor în fragmente. Fenomenul luminos provocat de căderea prin atmosferă a unui corp solid de dimensiuni mici se numeşte meteor. (A nu se confunda cu meteorism!). Fragmentele de cometă pot avea o energie de ciocnire asemănătoare cu cea a fragmentelor de asteroizi, dar zboară cu o viteză mult mai mare şi sunt mult mai mici. Din această cauză pe Pământ încă nu au fost găsite resturi de comete, ci numai resturi de asteroizi.

Mulţi meteoriţi cad spre Pământ, dar majoritatea ard din cauza frecării cu aerul încă înainte să atingă Pământul, în momentul intrării lor în straturile înalte ale atmosferei. Există însă şi cazuri în care meteoriţi mari şi chiar gigantici au lovit serios Pământul. Aşa s-a întâmplat cu meteoritul "Chicxulub" (cuvânt din limba Yucatec-Maya care se pronunţă aproximativ Cic-şu-'lub), care a căzut pe Pământ acum circa 65 milioane de ani şi a provocat printre altele un crater de 180 km în diametru. Mărimea meteoritului se apreciază de a fi fost de cel puţin 10 km. Locul impactului se află în mare, nu departe de coasta nordică a peninsulei Yucatán şi de oraşul Chicxulub din Mexic. Craterul a stat îngropat în sedimente pietroase, din care cauză el nu a suferit erodări naturale şi s-a păstrat foarte bine până în zilele noastre. Se crede că ciocnirea meteoritului Chicxulub de Pământ a fost cauza dispariţiei dinozaurilor.

Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul în epoca modernă este cel căzut la 30 iunie 1908 la nord de râul Tunguska, deci acum 100 de ani, în Siberia centrală - în taiga (60° 55’ Nord, 101° 57’ Est). Explozia a doborât copaci numeroşi, distrugând păduri cu o suprafaţă de circa 2.000 km². Evenimentul Tunguska nu este încă elucidat, de exemplu încă nu s-au găsit resturi din meteorit, şi nici urmele unui crater. Cea mai răspândită teorie susţine că acesta a fost un corp solid (o stâncă) cu un diametru de circa 50 m, care a explodat cu o forţă echivalentă cu aproximativ 10-15 megatone TNT (ceea ce corespunde la circa 1.000 de bombe atomice de tip Hiroşima), la aproximativ 6 km deasupra solului. Din fericire zona este aproape pustie, dar o asemenea explozie ar putea distruge în întregime chiar şi un oraş de mărimea Bucureştiului. Actualmente (2008) este cercetat micul lac Ceco din apropierea epicentrului exploziei, care ar putea să fi luat naştere chiar în craterul căutat.

Craterele care se găsesc pe Lună sunt datorate tot meteoriţilor, iar din cauza lipsei atmosferei, nu există eroziune care să le estompeze cu timpul.

modifică Zone de impact ale meteoriţilor

Pe Pământ există în jur de 150 asemenea structuri confirmate.

modifică Originile meteoriţilor

Mare parte din cei 22.000 de meteoriţi găsiţi pe Pământ sunt resturi din centura de asteroizi. Doar 18 din ei se pare ca provin de pe Lună, şi numai 14 de pe Marte. Unii ar putea să provină din comete.

Cele mai probabile locuri unde pot fi găsiţi meteoriţi sunt cele deschise, cum sunt câmpurile de gheaţă şi deşerturile, unde nu au fost îngropaţi de sedimente sau roci, acoperiţi de vegetaţie sau îngropaţi sub construcţii. Numai în Antarctica au fost colecţionate 17.000 eşantioane de meteoriţi.

modifică Ploi de meteoriţi

Majoritatea acestora apar când Pământul trece aproape de coada de praf a unei comete.

modifică Vezi şi

• Listă de roci
• Listă de minerale

Sistemul solar v • d • m
Soarele - Mercur - Venus - Pământ - Marte - Jupiter - Saturn - Uranus - Neptun
Planete pitice: Ceres - Pluto - Haumea - Makemake - Eris
Corpuri mici: Asteroizi - Centauri - OTN-uri - Comete - Meteoriţi
Sateliţi: Tereştri - Marţieni - Jovieni - Saturnieni - Uranieni - Neptunieni
Populaţii: Centura de asteroizi - Centura Kuiper - Norul Oort

Acest articol despre astronomie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa!