Nicolae Densuşianu.html

Nicolae Densusianu

Nicolae Densusianu (scris uneori Densuşianu; n. 18 aprilie 1846, Densuş, Hunedoara, d. 24 martie 1911, Bucureşti) a fost un jurist şi istoric român, membru corespondent al Academiei Române, care a rămas cunoscut mai ales prin lucrarea sa monumentală Dacia preistorică.

modifică Viaţa

Fiul parohului unit din Densuş, Bizantius Pop, şi al Sofiei, Nicolae a fost frate cu Aron Densusianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină la Universitatea din Iaşi. Fiul profesorului Aron a fost poetul Ovid Densuşianu.

Numele familiei lui Nicolae era Pop, iar primul căruia i-a fost schimbat numele a fost fratele său Aron. Acesta, ajuns la gimnaziu în Blaj, a primit numele Densusianu pentru a fi mai uşor deosebit de ceilalţi elevi care purtau numele de Pop; noul nume a fost însuşit ulterior şi de Nicolae.

În 1865 Nicolae Densusianu a terminat liceul, iar examenele de maturitate (astăzi Bacalaureat) le-a trecut cu laudabiliter valde bonum.

Octombrie 1865 îl găseşte pe Nicolae înscris la Rechtsakademie din Sibiu Facultatea Juridică. Pe parcursul studiilor la această facultate este premiat de mai multe ori cu clasa prima cu distincţiune.

În anul 1870 Nicolae este notar al magistratului oraşului Făgăraş. Tot în acest an depune o cerere pentru examenul de stat pentru avocatură, iar în 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea curţii de Apel din Mureş şi totodată depune jurământul de avocat în faţa aceleiaşi curţi. În Făgăraş reuşeşte să scoată publicaţia Orientul Latin împreună cu fratele său Aron şi Teofil Frâncu.

În 16 martie 1878 N. Densusianu este ales membru corespondent al Academiei Române în domeniul istoriei, în acea perioadă preşedintele Academiei era Ion Ghica, iar secretar B. P. Hasdeu.

Din 1878 N. Densusianu devine bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni atribuite de Academia Română, N. Densusianu a adunat în 38 de volume manuscris peste 783 de documente despre Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290 - 1800. Iată un citat din raportul care a urmat cercetării întreprinse de N. Densusianu:

„În timpul de 15 luni, cât a ţinut misiunea aceasta, am cercetat peste 12 biblioteci şi 16 arhive. Am studiat peste tot locul diferitele colecţiuni de manuscrise şi documente, ce pot să reverse o lumină nouă, sau să deschiză perspective mai vaste în domeniul istoriei noastre naţionale

... cel mai preţios material istoric cu privire la epoca aceasta l-am aflat în arhivele cancelariei aulice şi în arhiva comisiuni Jancoviciane. Actele descoperite aici ne dezvelesc înaintea ochilor o lume cu totul necunoscută din suferinţele şi faptele părinţilor noştri; ele răstoarnă în mod deciziv rătăcirile scriitorilor străini, ce apucase literatura modernă se îmbrace costumul verităţii istorice”

—Nicolae Densusianu

În 10 martie 1884 Ion Brătianu îl numeşte pe N. Densusianu translator pe lângă Marele Stat Major.

În anul 1885 Academia Română îl premiază pe N. Densusianu pentru lucrarea Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria şi îi este răsplătit efortul printr-o primă de 5.000 lei.

În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii armatei române. Densusianu scrie lucrarea şi îi dă titlul Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române, iată mai jos şi un pasaj grăitor din această lucrare:

„Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”

În 1 aprilie 1897 este avansat ca Şef de birou Clasa II în cadrul Statului Major al Armatei.

modifică Opera

modifică Cărţi

1877 L'element latin en orient. Les Roumains de Sud, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie - împreună cu Frederic Dame
1880 Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi ale Transilvaniei - 38 de volume manuscris, copie a documentelor adunate prin diversele biblioteci din România şi străinătate
1884 Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria
1885 Monumente pentru istoria ţerii Făgăraşului
1886 Documente privitoare la Istoria Românilor 1199-1345 - aceste documente însumează 4882 pagini şi au fost grupate în 6 volume; publicarea acestor volume a început în 1887 şi s-a finalizat în 1897.
1895 Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române în 2 volume
Istoria militară a poporului român începând din cele mai vechi timpuri până în secolul al XVII - lucrare în manuscris nefinalizată şi nepublicată
Dacia preistorică

modifică Articole

între anii 1885 - 1904 publică în Jahresberichte der Geschichtsrevissenschaft rapoarte dspre activitatea istorică şi filologică sub titlul Rumänien.
1893 publică în Gazeta Transilvaniei studiile Independenţa bisericească a Mitropoliei române de Alba-Iulia, Conciliile provinciale din 1872 ;i 1882. Manifestul de unire cu biserica Romei din 7 Oct. 1698. Textul original român şi traducţiunea latină falsă. Istoricii români despre unirea bisericească cu Roma şi foloasele unirei, Cercetare istorică-critică despre relaţiunile bisericii române din Mitropolia Albei-Iulia cu Biserica Romei

modifică Studii

1901 România Militară
1901Originea şi importanţa istorică a cavaleriei române
1909 Răsboiul din 1330 între Carol Robert regele Ungariei şi Basarab Voevodul Ţerii-Româneşti publicat în Buletinul Armatei şi Marinei numărul 5 din luna mai
1909 Răsboiul de la 1369-1370 între Ludovic I Regele Ungariei şi Vladislav Basarab Domnul Ţerii Româneşti publicat în Buletinul Armatei şi Marinei numărul 9 din luna septembrie

modifică Varia

Biblioteca judeţeană din Deva îi poartă numele.

modifică Referinţe

Dr. C. I. Istrati - în prefaţa la Dacia preistorică, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1913.