Portal:Rusia.html

Articole selectate

Galeria de onoare din Palatul de Iarnă, cu portretele eroilor militari de război.

Invazia franceză a Imperiului Rus condusă de Napoleon Bonaparte (1812) a fost punctul de cotitură al războaielor napoleoniene. Campania militară anti-rusă a decimat aproximativ 98% din forţele invadatoare imperiale franceze şi ale aliaţilor lor. Uriaşul impact pe care l-a avut acest război în coştiinţa rusă poate fi recunoscut după interesul tuturor generaţiilor pentru romanul Război şi pace al lui Lev Tolstoi, dar şi după folosirea în scopuri propagandistice a denumirii de Marele Război pentru Apărarea Patriei dat luptei împotriva invaziei germane în URSS din 1941-1945.

Până în 1941 invazia lui Napoleon era cunoscută în Rusia ca Războiul Patriotic (în limba rusă Отечественная война - 'Otecestvennaia Vaina), iar termenul de Războiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru al deosebi de Marele Război Patriotic – campania de pe frontul de răsărit din al doilea război mondial. In Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată şi "Războiul din 1812", ceea ce poate crea confuzii cu războiul din 1812 dintre Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii.

Pe 24 iunie 1812, Grande Armée, cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare armată mobilizatăpână în acel moment dat în istoria europeană, a traversat râul Neman şi s-a îndreptat către Moscova.

Victoria ruşilor împotriva francezilor în 1812 a fost o lovitură uriaşă dată ambiţiilor lui Napoleon de dominare a Europei. La fel precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze în bătălia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură al războaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea definitivă a lui Napoleon şi la exilul lui în Insula Elba. Pentru Rusia, termenul "Отечественная война – război patriotic" a devenit un simbol care a întărit identitatea naţională, care avea să aibă un efect uriaş asupta patriotismului rus în secolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al mişcării patriotice a ruşilor a fost o uriaşă dorinţă de modernizare a ţării, ceea ce va duce la o serie de revoluţii, începând cu Revolta Decembriştilor şi încheind cu Revoluţia din Februarie 1917.

Imagine selectată

Catedrala Sfântului Vasile şi Turnul Spasskaia al Kremlinului din Piaţa Roşie

Piaţa Roşie (în limba rusă Красная площадь, Krasnaia ploşcead) este cea mai cunoscută piaţă din Moscova. Piaţa separă Kremlinul, fosta reşedinţă imperială, în prezent sediul preşedinţiei ruse, de zona comercială Kitay-gorod. Este locul din care pornesc, în toate direcţiile, marile străzi ale Moscovei şi drumuri ale Rusiei, fiind de aceea considerată centrul Moscovei şi al Rusiei.

Ştiaţi că...

Pavel Kiseleff, portret de Franz Krüger, 1851

• ...Petru cel Mare a dat un ucaz la 20 decembrie 1699 prin care Rusia a trecut la calendarul iulian? Trecerea la calendarul gregorian s-a făcut la 1 februarie 1918 de către guvernul URSS.
• ...Anna Anderson-Mabahan a luptat în zadar, ca presupusă mare prinţesă a Rusiei, pentru recunoaşterea ca fiică a ţarului?
• ...Sankt Petersburg a fost fondat de ţarul Petru cel Mare în 1703 ca o „fereastră către Europa”, fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918.
• ...potrivit revistei Forbes, Moscova este capitala cu cei mai mulţi miliardari în dolari din lume (aprox. 50)?
• ...Regiunea Autonomă Evreiască din Rusia este o regiune mai întinsă decât suprafaţa statului modern Israel? Din 190.915 de locuitori (în 2002) din această regiune, doar aproximativ 1,2% sunt evrei.
• ...după alegera în funcţia de preşedinte al Rusiei al lui Vladimir Putin, Steagul Victoriei (Steagul Roşu) a fost adoptat ca steag oficial al Armatei Rusiei?
• ...Rasputin avea reputaţia că păstrează cutii cu părul virginelor cu care a a avut relaţii intime? Când casa în care a locuit a fost dărâmată în 1977, autorităţile au dezgropat câteva cutii cu păr îngropate în grădină.
• ...Ivan cel Groaznic fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat „ţar”.?
• ...Pavel Kiseleff ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit Unirea Principatelor Române?

Arta în Rusia

Puşkin la şaisprezece ani, recitând un poem

Aleksandr Sergheevici Puşkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.

Poetul Aleksandr Sergheevici Puşkin, fiul Nadejdei Osipovna Puşkina (1775-1836) şi al lui Serghei Lvovici Puşkin (1770-1848) s-a născut, la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În 1811 viitorul poet s-a înscris la şcoala nou înfiinţată la Ţarskoe Selo, (azi oraşul Puşkin) unde va studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan şi Ludmila.

Poetul devine incomod din pricina popularităţii şi scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertăţii. Ca urmare, în acelaşi an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chişinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz şi în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz şi Fântâna din Bahcisarai. În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. Cu ajutorul anumitor autorităţi reuşeşte să-i facă o vizită Ţarului Nikolai I pentru o petiţie cu privire la eliberarea lui pe care o şi obţine.

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sânt găsite în mâinile unor insurgenţi o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puşkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reuşeşte să o publice decât cinci ani mai târziu.

Istoria Rusiei

Răspunsul cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman. Pictură de Ilia Repin.

Cazacii erau un grup multietnic care trăia în stepele sudice al Europei Răsăritene şi ale Asiei ruseşti, care au devenit renumiţi pentru dorinţa lor de autoguvernare şi pentru măiestria militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, prin cazac poate fi numit şi soldatul unei unităţi militare căzăceşti.

Numele de cazac a intrat în limbile europene prin francezul cosaque, probabil via limba poloneză (kozak), iar nu prin limba rusă (казак – kazak). Cuvântul este derivat din cuvântul turcic quzzaq, care este tradus prin "adventurier" sau "om liber". Acest cuvânt a fost descoperit menţionat pentru prima oară într-o cronică rutenă din 1395. Cazaci (qazaqlar) se numeau şi apărătorii frontierelor din Hanatul Kazanului.

Cazacii au devenit cunoscuţi în Europa Occidentală la mijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revolte a zaporojenilor conduşi de Bogdan Hmelniţki împotriva statului polono-lituanian, care a zguduit fundaţiile geopolitice ale Europei Răsăritene.

Au devenit faimoşi cazacii (în limba rusă: каза́ки, kazaki) de pe Don, Terek şi din regiunile Uralului, ca şi din Siberia, pe care aceşti aventurieri şi oameni liberi au colonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor a crescut continuu, în special în perioada medievală târzie, lor alăturânduse numeroşi iobagi ruşi (dar nu numai), care fugiseră de pe moşiile stăpânilor lor. Până în cele din urmă, cazacii au devenit apărători ai graniţelor etnice şi de stat. Cazacii au fost înrolaţi în armata regulată rusă din secolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea. În timpul războiului civil din Rusia, ei au lupta în ambele tabere, deşi trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forţă care s-a împotrivit bolşevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuţiilor comuniştilor, iar populaţia căzăcească a trebuit să supravieţuiscă mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăceşti au fost reînfiinţate. În momentul de faţă, în Rusia, cazacii sunt priviţi ori ca urmaşi etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmaşi ai vechilor soldaţi de frontieră. Ultima categorie este evidenţiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenţi ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradiţiile căzăceşti trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.

Curiozităţi din Rusia

Birul pe barba a fost platit.

Ţarul Petru cel Mare

Petru I Romanov, Petru cel Mare (1672 - 1725, ţar din 1682), vrând să-şi occidentalizeze imperiul prin măsuri autoritare, i-a obligat printr-un ucaz pe mujici să-şi sacrifice barba. Cei care doreau cu orice preţ să o păstreze, trebuiau să plătească un impozit special. Mai mult, ţăranii cu barbă nu puteau să intre în oraşe decât după ce achitau o altă taxă (un fel de acciză pentru barbă) şi numai dacă purtau agăţată de gât o placă de metal pe care scria: Birul pe barbă a fost plătit. Se va zice că asemenea lucruri se petreceau în secolul al XVII-lea, doar în Rusia. Dar ceva asemănător s-a petrecut în plin veac douăzeci. În iulie 1926, Mustafa Kemal Atatürk, preşedinte al Turciei din 1923 şi făuritor al Turciei moderne, a vrut şi el să reglementeze cu forţa vechile deprinderi. Una dintre legile promulgate de el stipula: Purtarea fesului reprezintă un atentat împotriva siguranţei statului.

Mizerie imperială.

Aflat în vizită la Londra, acelaşi ţar Petru cel Mare este găzduit într-o frumoasă şi cochetă reşedinţă de pe celebra Buckingham Street. Englezii au stricat orzul pe gâşte, cum se spune, căci ţarul a refuzat camera somptuasă ce-i fusese repartizată şi s-a înghesuit împreună cu servitorii într-o cămăruţă. Ruşii au închinat mai multe pahare, s-au îmbătat, iar a doua zi, regele Wilhelm al III-lea, venit în vizită, nu a putut intra în cameră din cauza mirosului greu şi apăsător. Dar asta nu a fost tot căci la plecare, ţarul şi slujitorii săi au furat toate tablourile pe care le-au găsi în frumoasa lor reşedinţă. Din câte se vede, erau mari iubitori de artă...

Hărţi

Ştiri

• 8 mai 2008: Duma de Stat a aprobat numirea lui Vladimir Putin ca prim-ministru al Rusiei.
• 7 mai 2008: Dmitri Medvedev a devenit oficial Preşedintele Rusiei şi l-a nominalizat ca prim-ministru pe Vladimir Putin.
• 6 aprilie 2008: Soci, Rusia – Preşedintele Statelor Unite, George W. Bush, l-a întâlnit la Soci pe omologul său rus Vladimir Putin. Această ultimă întâlnire a celor doi oameni politici în calitatea lor de preşedinţi a decurs într-un mod deosebit de armonios.

Bush şi Putin la summit-ul din Heiligendamm

• 4 aprilie 2008: Bucureşti, România – Între zilele de 3 şi 4 aprilie s-a desfăşurat la Bucureşti summit-ul NATO 2008. A fost o întâlnire la care au luat parte toţi conducătorii statelor din NATO. În plus, la summit au participat preşedintele afgan Hamid Karzai, delegaţii din Macedonia şi Republica Moldova, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, preşedintele CE, José Manuel Durão Barroso, şi preşedintele rus Vladimir Putin.
• 3 martie 2008: După numărarea a 99,45% din voturi, comisia electorală a anunţat că Dmitri Medvedev‎ a câştigat alegerile prezidenţiale din Rusia, obţinând până în acest moment 70,23% din voturi.
• 21 februarie 2008: Ambasada Federatiei Ruse în România a salutat poziţia Parlamentului României în privinţa independenţei Kosovo, anunţă un comunicat al Ambasadei ruse la Bucureşti.

Biografie selectată

Lenin

Vladimir Ilici Lenin (rusă: Влади́мир ́Ильич Ле́нин), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов) (22 aprilie (10 aprilie (stil vechi)) 1870 – 21 ianuarie 1924), a fost un revoluţionar rus care a condus partidul bolşevic, primul Premier al Uniunii Sovietice şi fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul faţă de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung şi care curge în direcţia opusă. În orice caz, sunt multe teorii despre provenienţa pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit "Nikolai Lenin", deşi niciodată nu a purtat acest nume în Rusia.

Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcţionar civil superior în domeniul educaţiei, care a militat pentru democraţie şi educaţie liberă universală în Rusia; mama sa , Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916), avusese numele premarital "Blank". Provenienţa etnică şi religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendenţă calmîcă prin bunicii paterni, germană, prin bunica maternă, care era luterană, precum şi evreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creştinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii ortodoxe ruse.

Citate

Categorii

Articole de calitate

Biografii:

	Anna Ahmatova
	Ivan Andreevici Krîlov
	Lev Tolstoi
	Vladimir Ilici Lenin
	Iosif Vissarionovici Stalin

Istorie:

	Bătălia de la Austerlitz
	Războiul Civil Rus
	Războiul polono-sovietic
	Bătălia de la Varşovia, 1920
	Masacrul de la Katyń
	Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)
	Operaţiunea Barbarossa
	Bătălia de la Stalingrad

Geografie:

Sankt Petersburg

Religie:

Biserica Ortodoxă Rusă

Lucruri pe care le poţi face

Acesta este doar începutul Portalului Rusia. Mai sunt multe de făcut, aşa că vă invităm să ne daţi o mână de ajutor.

Portaluri asemănătoare

• Danemarca

• Portugalia

• România

• Statele Unite ale Americii

• Ungaria

Liste

Legături exte